Asa incepi sa realizezi cat de mult tii la o persoana...timpul,departarea iti defineste prietenia,ea devine din ce in ce mai puternica cu cat dorul este mai intens.Plangi,iti amintesti,ii duci dorul,te bucuri la fiecare semn din partea ei.Esti fericita toata ziua atunci cand reuseste sa te sune...ii povestesti,iti povesteste...iti amintesti...ii auzi vocea...e o parte din tine plecata departe...dar...se va intoarce...totul se reintregeste...ii duc dorul.
Imi amintesc acea imbratisare de ramas bun...si acele vorbe..ne vedem peste 3 luni...3 luni...aproape 90 de zile..muuuuuuult...tare mult, imi lipseste.
Imi lipsesc acele zile pline de haz si de dureri de maxilar de la prea mult ras, de cuvinte spuse aiurea numai pentru a provoca veselie,de certuri interminabile si isterice,de telefoane inchise in nas...si de mesaje tampite, de lacrimi de nervi...de tipete explozive...de iertari binevenite...si iar ras...imi lipsesti.Astazi...un status[ "few more weeks....."] mi-a reamintit cat de putin mai e pana sa ne reintalnim...si totusi cateva saptamani tot mult e...nimic nu ma multumeste in ultimile zile...dorul de tine e prea mare...astept cu nerabdare sa te vad...esti tu...esti una dintre prietenele mele...13 ani impreuna e prea mult ca sa fiu indiferenta..prietenia e o legatura magica...iti duc dorul.
Si totusi, peste ocean...e departe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu