sâmbătă, 19 septembrie 2009

4 pereti,un pat,o rasuflare,o lampa aprinsa...lumina difuza...si tacere...





 E o stare de spirit si incerc sa o inteleg.A trecut un minut, o ora, o zi,o saptamana....si chiar o luna...restul mai conteaza[?!?!]...trece in continuare...si totusi e o stare confuza...4 pereti si un pat...o tigara fumata pe geam privind in departare...spre Bucurestiul prafuit luminat in noapte...


      e liniste...








" [Forgive me if I must Cry Out]

As I lay here in my dark, and lonely room,
filled with sadness , and with gloom.
I listen for your breathing, but it's not there.
I reach to touch you, but touch only air.
In my heart is a loneliness that I alone must bare

I feel all around me there is no one who really cares.
So, forgive me if I must cry out
"Is This What Life Is All About?"
to feel so empty, and cast out.

Where are the ones who said they cared!
Where are the ones who said they would always be there!
So, as I lay here in my dark, and lonely room ,
filled with sadness, and with gloom.
Forgive me if I must cry out,
Is This What Life Is All About "
.............................................




   [...] si totusi e acea stare ciudata
cand...



My head keeps saying "no"
But my heart keeps giving in
So hard to let it go
When it's there, under my skin.

Well if this is the face of a sinner
And if heaven is only for winners
Well I don't care
Cause I won't know
Anybody there.

 

 Thought that I'd let it slide
But it's me that's slipping in
Thought that I'd go for a ride
Before this crash I'm dying in.

Well if I'm judged on the life I've been living
And if heaven is not so forgiving
Well I don't care
Cause I won't know
Anybody there.

I don't care
Cause I won't know
Anybody there."


................................................................


[...]

"Sometimes we don't learn from our mistakes
Sometimes we've no choice but to walk away, away..".


 [...]
                    


       It's the end where I begin !


       .................










vineri, 11 septembrie 2009

cineva spunea : "e bine daca faci bine...pacat ca raul vine singur !"


...tu, ca si persoana,poti spune ca ti-e bine atunci cand ti-e rau,poti   sa-l pacalesti sa-l tii ascuns undeva...sa-l lasi in urma...sa nu-l bagi in seama preferand binele,mintal vorbind, chiar daca realitatea iti posteaza altceva.
Incepand de la tot ce poti ascunde...te intrebi...o relatie o poti tine pt tine,bineinteles si pt el,tipul de langa tine...daca esti tare de inger si daca ai ajuns sa crezi in propriile tale puteri iar sentimentele iti dau voie sa faci acest lucru...tu poti...dar el poate?!..poate sa te tina numai pentru el...poate sa ascunda un lucru atat de intim si in alcelasi timp atat de curios pentru altii?!Se poate trata acest subiect cu discretie maxima...poate sa-ti induca o stare de respect de sine sau te darama?In multe cazuri lauda este cel mai mare dusman in tot ce faci ca si frica de adevar de altfel...in multe stadii uiti de tine,de ce ti-ai promis si cedezi...afisezi..pictezi viata ta pe o plansa goala...faci umbre...lumini...pui sperante...adaugi sentimente si incredere...apoi acea coala devine un tablou,o poveste pe care fiecare si-o interpreteaza in felu lui...pe care nimeni nu si-o mai asuma la un moement dat si...devine povestea tuturor...si tu si el si ea si noi si voi...de fapt ce n-am dorit...un singur lucru..sa fie bine...de ce este rau?

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Peste ocean...e departe???

Un ocean, 3 luni ,lacrimi de despartire, singuratate, doua prietene sau doua fete ,drumuri diferite...departe ...

  Asa incepi sa realizezi cat de mult tii la o persoana...timpul,departarea iti defineste prietenia,ea devine din ce in ce mai puternica cu cat dorul este mai intens.Plangi,iti amintesti,ii duci dorul,te bucuri la fiecare semn din partea ei.Esti fericita toata ziua atunci cand reuseste sa te sune...ii povestesti,iti povesteste...iti amintesti...ii auzi vocea...e o parte din tine plecata departe...dar...se va intoarce...totul se reintregeste...ii duc dorul.

 Imi amintesc acea imbratisare de ramas bun...si acele vorbe..ne vedem peste 3 luni...3 luni...aproape 90 de zile..muuuuuuult...tare mult, imi lipseste.

 Imi lipsesc acele zile pline de haz si de dureri de maxilar de la prea mult ras, de cuvinte spuse aiurea numai pentru a provoca veselie,de certuri interminabile si isterice,de telefoane inchise in nas...si de mesaje tampite, de lacrimi de nervi...de tipete explozive...de iertari binevenite...si iar ras...imi lipsesti.

Astazi...un status[ "few more weeks....."] mi-a reamintit cat de putin mai e pana sa ne reintalnim...si totusi cateva saptamani tot mult e...nimic nu ma multumeste in ultimile zile...dorul de tine e prea mare...astept cu nerabdare sa te vad...esti tu...esti una dintre prietenele mele...13 ani impreuna e prea mult ca sa fiu indiferenta..prietenia e o legatura magica...iti duc dorul.









Si totusi, peste ocean...e departe!

joi, 3 septembrie 2009

OaRe ?!?!

...O privire, un zambet...doua perechi de ochi...unii caprui, unii negrii...o atingere, o plimbare pe malul unui lac...intrebari, timizi,poate incepatori...nerabdatori...intuneric, luna, fericire,..."UN TREN DE MOSCOVA"...un inceput si un sarut care a durat o vesnicie!Imbratisari,prietenie,iubire,incredere,NOI.
   Tradare ,iertare,speranta,teama,lacrimi...uimire...apropiere,cunostere,atingere,sudoare,cuvinte spuse tremurand,nopti nedormite vorbite la telefon,suflete pereche....si oare?!?!
   Incepi sa crezi ca totul isi are sensul si refuzi sa crezi adevarul.Iti construiesti propriul tau destin si crezi intru totul in el...iubesti si tot ce vezi e din iubire...apoi...se intampla ceva ...un punct negru...apoi o crapatura...apoi un ciob...mai multe...totul se intuneca...incepi sa nu mai crezi...sa tradezi, sa fi tradat...si incepi sa te intrebi...oare?!?!?!
  Omul se schimba...e intr-o continua schimbare.Timpul spune multe...anturajul la fel...si timpul intervine iar...oare?!?!
  Incepi sa te intrebi...te cunosc? te-am cunoscut??tu esti???oare?!?!
 Tot raul vine de undeva...oare?!?!Oare de ce?!?De ce alegi o cale in care nici tu nu crezi...tot ce e impotriva vine din tine,vine din mine,oare de ce???Increderea si respectul dispare si incepi sa adaugi ura...oare vrei asta???O accept sau nu,alta alegere nu am...e calea noastra...fiecare pe alt drum...e mai bine asa..se stie ...dar de ce exista ura,concurenta,acea rautate venita de nu stiu unde!?!?!...de ce alegem asta,de ce vrei asta?!Prietenii sunt prieteni,cu putin respect incercam sa nu ne legam de ei...fiecare cu ai lui...nu trebuie sa-mi demonstrezi nimic...eu te stiam,te-am cunoscut,te-am simtit...nu mai esti el...esti altcineva...sunt altcineva,ne-am schimbat...timpul a trecut...nimic nu sta in loc...nu incerca sa strici tot...nu se merita...amintirile ne apartin,regretul nu-si are locul aici...nu strica tot cu minciuna,rautate,vorbe grele si negandite aruncate cu putere,nu se merita!...ramai acolo,stii asta [chiar daca totul a luat sfarsit de mult.]..oare realizezi?!?! oare?!?!    

...There is thunder in our hearts...So much hate for the ones we love?/Tell me, we both matter, don't we?...